Sfârșitul înseamnă un nou început

Viața lui Adrian Niculescu este una sinuoasă trecând de la o extremă la alta și într-adevăr multe dintre împrejurările prin care a trecut aduc cu infernul poate nu prin gravitatea celor întâmplate cât prin faptul că la o vârstă adolescentină a fost nevoit să ia decizii radicale. M-a impresionat că n-avea urmă de egoism în ceea ce-mi povestea și că în spatele unui băiețel costeliv și scund a stat atâta determinare în a-și salva familia! Niciodată n-a folosit pronumele posesiv îndreptat către sine „al meu/a mea”. Și-a sacrificat anii și sănătatea pentru familie și aici este un paradox cu care Adrian uimește: toate acele poveri le vede astăzi ca pe niște experiențe binecuvântate. „Dacă n-aș fi fost ACOLO astăzi nu eram AICI!” – afirmație dureros de adevărată și retoric mă întreb: câți ar sacrifica anii tinereții pentru a munci zi lumină câți ar fi renunțat la plăcerile și ispitele pe care România post-revoluționară le-a oferit la tot pasul?! Adrian Niculescu a câștigat fiecare redută prin algoritmi judicioşi: trasarea clară a obiectivelor îndeplinirea lor cu prețul umilinței al muncii excesive și o dăruire nemărginită. Azi oferă tuturor tot ce-a deprins din lecțiile aspre. Își pune sufletul pe tavă și servește fără arginți pe cei care doresc să se înfrupte din bogata sa experiență de viață. Irina Amalia Băcăoanu